Dintre tot ce ai în viață,
Nu poți ține tot ce ai,
Nu poți ține cât dorești
Din tot ceea ce primești.

Nu poți ține vremea bună
Ce ai vrea s-o ai mereu,
Anii tinereții tale,
Când pe cale este soare.

Nu poți ține pe cei dragi,
Ce ai vrea să-i vezi mereu,
Revederea este dragă,
Ceasul despărțirii-i greu.

Amintiri cu ce-ai primit,
Clipele de părtășie
Ce inundă sufletul
Cu-o plăcută armonie.

Dar nici clipa cea mai grea,
Nici pe ea n-o poți păstra,
Căci își are vremea sa
Pentru prelucrarea ta.

Dintre lucruri trecătoare,
Nici de-aici nu poți să ții,
De aduni în largi hambare,
Toate-or trece, vor pieri.

Însă dintre daruri sfinte
Poți păstra, de te silești,
Din comoara veșniciei,
Pentru-a nemuririi vieți.

Poți păstra în suflet pace,
Dacă-L ții și pe Hristos,
Dacă păstrezi Cuvântul vieții,
Tu ai pace, neîndoios.

Poți păstra din cer iubirea,
Dragostea ce-a fost turnată,
Ce te-ajută la iertare, la răbdare
Și la rânduita-ți faptă.

Poți păstra înțelepciunea,
De sfaturi de te lipești,
Vei avea viața ușoară
Și pe drum nu te oprești.

Nu păstra vreun gând de ură,
Vreo sămânță de vrăjmaș,
Căci alungă bucuria
Celui ce-i răscumpărat!

Nu păstra greșeala, frate,
Căci și tu ades greșești,
Și a Sa milă tu primi-vei,
Dacă și tu dăruiești!

Din ce poți păstra, alege
Ce ai vrea în veșnicii,
Ce păstrezi în astă vreme
Tot va crește, tu să știi!